Zarul în veacuri rotunde învălmăși nubil
Smirna orei albastre cu plopii nichelati,
Zarzări cu uragane în brațe de copil
Cresc o nemărginire de ochi catifelați.
Endimion cu lira sub cerul unui vers
Chemă agestru seara cu palmele înflorate,
Heralzi în alveole deschid un univers
Și-l vând lampadoforii pe-o drahmă în cetate.
Liturghice viole în evul fără mit
Răspund unui Beethoven, lunar lampadofor,
Alge incandescente întind spre infinit
Nervurile iubirii și ceața urii lor.
Pădurile în cercuri de elegii și ramuri
Contemporane steme în frenetic necrolog,
Ce lucide-s palorile reginelor persane
Cu aurul privirii acvatic monolog.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme metafizice și simbolice, folosind imagini puternice din natură și mitologie. Versurile sugerează o călătorie prin emoții contrastante, de la iubire la ură, într-un cadru cosmic și atemporal. Este o introspecție asupra condiției umane și a forțelor care ne modelează existența.