Portrete ale clipei.
vai chipurile lucrurilor cum
încet
se descompun vai trăsăturile lor veştejite
cu crăpături prin care tăcerea se prelinge
vai formele vai culorile cum se mucegăiesc
în pământul reavăn frunzele putrede
în aerul jilav păsări cu zbor împăiat
vai aromele timpului iute ofilite cum se prefiră
vai sunetul lucrurilor surd şi calp cum se adună în timpanul
meu
vai chipurile lucrurilor cum
se descompun
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a frumuseții, subliniind modul în care timpul erodează și transformă totul. Imaginile evocate sunt puternice și melancolice, sugerând o meditație asupra inevitabilității descompunerii.