Oglinzile.
În oglinzile aburite de iluzia visului se întrevăd
fantomele trecutului și ale dragostei de sine.
Cu tristețea suflecată până la umeri înaintez
În undele oglinzilor înroșite de patimă reculeasă
În oglinzile cu răni duioase și cu oase înaripate
Îmi răsfrâng copilăria cu după-amiezi glorioase
și duminici nesupuse.
Pășesc din nou în oglinzi nenumărate
descheiat la toți nasturii melancoliei
În oglinzile mincinoase
ale dragostei de sine.
Sensul versurilor
Piesa explorează trecutul și dragostea de sine prin metafora oglinzilor. Vorbitorul reflectă asupra amintirilor și emoțiilor, navigând printre iluzii și melancolie.