Drumul.
Drumul meu zilnic pe lângă cetate,
pe lângă zborul neauzit al fluturilor,
pe lângă meandrele tulburate ale florilor stinghere.
Drumul meu zilnic pe lângă chipurile cuminți și atente,
reculese și ipocrite, drumul meu zilnic pe lângă cetate.
În aerul limpede curba grațioasă a zborului păsărilor,
în lumina amiezii travestiul acesta al spaimei clar desenate pe obrazul meu,
și gândurile mele închise în osul străveziu al tâmplei,
dizolvate în sângele meu mut.
Dar limbuția voinței, dar
arhitectura fragilă a timpului,
iarăși și iarăși măsurându-mi tăcerea suspectă,
în drumul meu zilnic
pe lângă cetate.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie zilnică, nu doar fizică, ci și una interioară. Este o reflecție asupra vieții, a trecerii timpului și a emoțiilor ascunse, sugerând o introspecție profundă și o melancolie subtilă.