Copil al iernii (Iulian Andriescu / Nicoleta Nichituș).
Copil al iernii ce umbli în pustiu
Zăpadă multă, neagră de suspin
Copil al iernii în iarnă blestemată
Plutești pe un imens ocean de gheață
Copil al iernii în iarnă blestemată
Plutești pe un imens ocean de gheață.
Copil al iernii, alergi singur, înghețat
Privești imitații de oameni
Se uită la tine, tu mergi înainte
Zăpada cenușie te pătrunde
Se uită la tine, tu mergi înainte
Zăpada cenușie te pătrunde.
Sfârșitul din umbră se arată-n depărtare
Privești pustiul, stelele se sting în zare
Te pierzi în neagra albă mare
Te pierzi în neagra albă mare.
Fulgerul e piatră, zăpada s-a topit
Stropi de ploaie udă perversul destin
Stelele mint, lumina e viers
Privești spre cer, frunzele șoptesc
Privești spre cer, frunzele șoptesc
Stelele mint, lumina e viers.
Sfârșitul din umbră se arată-n depărtare
Privești pustiul, stelele se sting în zare
Pierdute în neagra albă mare
Pierdute în neagra albă mare.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și pierdere, folosind imagini puternice ale iernii și pustiului. Protagonistul pare a fi un suflet rătăcitor, confruntat cu un destin implacabil și cu iluzii spulberate.