Hai, suflete în zbor departe,
Spre cer, pe-a viselor poteci,
Pe unde gând profan nu trece
Și n-ai de nicio grijă parte:
Hai, suflete, cât mai departe,
Pământul-n noapte să se-nece!.
Să ne-avântăm în infinit..
Sondând superba înălțime
Să rătăcim în zări sublime,
În cer de-azur, locaș râvnit;
Dorind al tainei infinit,
Uita-vom sumbra adâncime.
O suflet, duh ales și pur,
Săltând din pământeasca tină,
Să-ți rupi cătușe de vizuină;
Deci, lasă-ți corpul, beci obscur,
Și vino în eternul pur,
Să facem baie în lumină.
O, vino să ne bucurăm
De-a fericirii plinătate!
În drum de-o fi vreo greutate,
Găsi-vom, totuși, ce sperăm;
Căci vom putea ca să gustăm
A liniștei singurătate.
Și vom dezveli deodată
Eterne taine, mult profunde,
Ce infinitul le ascunde
Acestei lumi, ce-n van le cată;
Și vom zâmbi, ca de-o erată,
De-a lumii cunoștințe scunde!.
Al nostru ochi descoperi-va
Reala față-a tot ce este
Și printr-o vrajă, ca-n poveste,
Tot universul lămuri-și-va
Secretul, care-atunci vorbi-va
Din fir a păr – măreață veste;.
Iar adevăr, frumos și bine,
Făr-a răni cu-a lor prezență,
Ne-or apărea chiar în esență,
Cu străluciri de tot senine;
O, suflet, fericiri divine
Ne-or copleși prin excelență!.
O, sfânt deliciu, voluptate!
Să contemplăm esența pură
Și-a tale taine, o, Natură,
Și frumuseți abia visate!
E o supremă voluptate,
Al cărei dor e o tortură.
Ah, ce tortură negrăită! –
Tu, suflete nemuritor,
Ai vrea să te înalți în zbor
Spre bolta cea nemărginită;
Dar nu poți – caznă negrăită!
Să scapi de corpul târâtor.
Zadarnic dorul te-nfioară,
Vrând taine mari să descifrezi;
Să zbori și dulce să visezi,
Ca un avar l-a sa comoară,
Căci corpul greu te împresoară
Cu lanțul gliei, să cedezi.
Dar să răbdăm. E-o zi anume,
Când sufletul se liberează,
Sfărâmdu-și lanțul, și pe-o rază,
Senin se-nalță, ca din spume,
Spre-al său locaș din altă lume
Și în lumină se-mbăiază.
O, suflete, speranța-i mare..
Fixat e ceasul când ai să treci
Urcând pe sfintele poteci;
Frumoasa zi – frumos dispare.
O, suflete, speranța-i mare:
Totul trece.. Dumnezeu e-n veci!
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința sufletului de a se elibera de constrângerile corpului și de a se uni cu divinitatea și natura. Exprimă o aspirație spre eternitate și o căutare a sensului profund al existenței, în ciuda suferinței și a limitărilor impuse de condiția umană.