Cum s-a ales din ambru și mărgean
ființa ta, clamând pe-aceste praguri,
chemarea ta și dorul tău de larguri
privite printr-un fermecat ochean.
Oprește ora-n mâna ta suavă
și visul în privirea ta de fum.
Trecutul, ca o floare de otravă,
mi-a cotropit aleile de scrum.
Sensul versurilor
Piesa explorează nostalgia și amintirile trecutului, văzute printr-o lentilă poetică. Vorbește despre dorința de a opri timpul și despre impactul trecutului asupra prezentului.