Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele
celor trei Grații,
luați-l, legați-l.
Lumea mea se rostogolește peste mine,
cel ce-o păzeam de ani, de albine.
Inima mea e un măr căzut în Grădină,
cine-i de vină, cine-i de vină.
Trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,
decât inima mea,
mâncat dinlăuntru.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de vulnerabilitate și deziluzie profundă. Eul liric se simte sacrificat și expus, oferindu-și sufletul și inima, dar simțindu-se consumat din interior.