Versuri corectate și adnotate
Orașul e un restaurantîn care mașinile mănâncăpietoni.Orașul e-o masă, din ploaiecad pești, păstrăvi și toni.Comand o corniță și-orumenă oaie sălbatică.– Mă las dus de ploaiaamorfă, apatică.Mă las dus în spateși aștept rândul să-mi vinăla viață, la moarte și la zareamarină.
Am simțit natura cum mă întreceÎn ritmicitate, melodii. TrecereDin Interregnuri spre Petrecereaultimului gând dintre cei viiGândurile adunate, toateumplu numai torsul unuitrup.Cu aviditatea împăcăriipe acesta de la mâinil rup.
Sufletul meu s-a rostogolit la picioarelecelor trei Grații,luați-l, legați-l.Lumea mea se rostogolește peste mine,cel ce-o păzeam de ani, de albine.Inima mea e un măr căzut în Grădină,cine-i de vină, cine-i de vină.Trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,decât inima mea,mâncat dinlăuntru.
ARGUMENT.De-aș apărea să vă cânt din liră – degeaba!Coroana de urzici pe creștet mărește geniul și grabaInflația scade geniul și grația.Sunt un muncitor. Muncesc cuSpiritul. Vă scriu aceste rânduri rugându-văSă-l promovați pe elevul Popescu.Suntem înconjurați. Cu oameni noi, molecule de aerCu carne noi oamenii și noi cântecele cu vaer.Cu acreală, noi, semințele de lămâie, cu … Citește mai mult
Ai lucit o clipă în soareharpist, tu din solziideltei reci de dogoare.Te-am prins și te-am plânsla apa neîncepută de jegul coconuluicu gura din care atârnălimbile Babilonului.Te-am prinste-ai zbătutla apa neînceputămi-ai tăiat degetele-nloa de broască, încetca-ntr-o inimă descusută.Sub sălcii sălciiîi chemasei pe vii.Te-a prins seaca și gânditoareatrestie-frumoasă și bestie.Te-am prins într-o capcană de apăsub care morții … Citește mai mult
Nu m-am înțeles cu secundeleÎnțepând pântecul ceasului,Nu m-am înțeles cu zăpezileȘi beția popasului.Aici stau, fără să plec,De arbori, de case, de steleSunt tras la edec.
Frunzele dau un semn –puteți pleca, putețirămâne.Cinci sute de sate aufost înecatecu uși și cu câine.Frunzele cad și ne spunPuteți face ce vreți.Dar să nu zicețică nu v-am spus.
O să urcăm într-o seară pe acoperișulDe ciocolată.Să vedem dacă lumea e lungă sauLumea e lată.Și vom vedea cum lumea existăPentru ciocolata cea neagrăPentru copii și pentru vecie(Cum a rămas ea întreagă).Cum s-a sfârșit sclavagismulPentru ciocolata cu lapteȘi cum a-nceput Evul MediuÎmpărțind după fapte.Ciocolata-amăruie ereticilorși ciocolata cu alunePentru cel ce-nțelegea noroadeleȘi facea fapte bune.Cum a-nceput … Citește mai mult
lui Arthur Teodorescu.Fără-ndoială, fără de ome bine de toateacum, când, atom cu atomam pus timpul pe roate.Timp ca un parfum cu tăișpeste gâtul zilei duios.Nu mai pot să te aduc înapoica pe un copil din gară acasăMiros fără nări, somn fără patTimp, tu, față fără de masă
Cu cât ne iubeam, ne vedeam tot mai rarși-ntindem spre ziuă crustacee de gheațăSemn al prezenței când trupul își ocoleșteinimaMereu se întâmplă ceva, mereu se adaugăși asta nu lasă loc timpului în sacul dedormit atârnat pe sinclinalul existențeiViața ta netrăită e un kimono în careîncheietura pudrată poartă brățăride tulpini unghiulareFrântură de sinus aromitoare,tangenta ei dispare … Citește mai mult