O mână de arhanghel alb, îndepărtat,
Atât de des îl mângâia pe frunte blând,
Că nu era în lume risipit nicicând
Şi totuşi peste lume singur împărat..
El, albelor corăbii sprinten căpitan,
De-a pururi depărtărilor râvnitul zeu.
Ce ordin nepătruns îl îndemna mereu
În mersul ăsta singuratic, inuman?
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj puternic, un împărat, dar izolat și condus de un destin misterios. El este mângâiat de divinitate, dar rămâne singuratic în călătoria sa inumană.