Înalt și deșirat ca o momâie,
La căpătâiul meu, un popă laic
Citește grav, pe nas, un vers ebraic
Prin mirosul de naft și de tămâie.
Sicriul e-mbrăcat în stil arhaic
Și-n colț, Mimi, cu chip ca de lămâie
Dorind în amintire să-mi rămâie,
Depune un mănunchi de flori, prozaic.
Privind, apoi, zabranicul umil,
În liniștea odăii sepulcrale,
M-a plâns cu lacrimi mari de crocodil..
Și-ngenunchind, șopti cu multă jale :
– « Păcat de el, c-a fost băiat gentil,
Dar nici odată nu dădea parale! »
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă funerară unde ipocrizia și regretul superficial sunt evidențiate. În ciuda aparențelor de jale, adevărata preocupare a celor prezenți este lipsa de generozitate a defunctului.