Ion Pribeagu – La Bodega

La bodega.Nae, a intrat în grabăÎn bodega „La Trei Poame”Și pe chelner îl întreabă-Ce ai pe listă că mi-e foame.Chelnerul cu reverențăSpre client privirea-și plimbăȘi răspunde cu prudență:-Am o limbă! Dar ce limbă!.Limbă, nu mănânc răspunde:Nae acru la figură,Nu pot să mănânc un lucruCe-i la animale în gură!.-Bine a răspuns garsonul,Vesel cu o idee nouă:-Nu … Citește mai mult

Ion Pribeagu – Apreciere

APRECIERE.George-i negustor de firmăȘi are o prăvălie „chic”Cumpără și vinde mărfuriBlănuri, stofe, mozaic,Porțelanuri și covoare,Chihlimbar și abanosȘi orice marfă prețuieșteDupă ochi, după miros.Cum e-ndrăgostit de LilyO fetiță foarte finăIar nunta-i hotărâtăNumai peste-o săptămânăGeorge a devenit vulcanicȘi e plin de nerăbdareFiindcă Lily e o păpușăBlondă și fermecătoare.Și gândindu-se la glasul-iCa un zvon divin de harpăÎși șoptește … Citește mai mult

Ion Pribeagu – Bunicuța și Nepoții

BUNICUȚA ȘI NEPOȚII.În expresul de FloricaLazi, colete, un amalgamȘi în compartiment, bunicaȘi nepoții stau la geam.Hohotind, copii zburdăȘi fac zgomot infernalIar bătrâna știrbă, surdăTot privește cerul pal.Dintr-un coș de la bunicaCâte-un tort cu zahăr coptȘapte ani are Lucica,Iară Nicu are opt.Înfoiată ca o varzăBaba zice mai apoi-Uite barza! Uite barza!Care v-a adus pe voi.Nicușor, apoi … Citește mai mult

Ion Pribeagu – De Ziua Mea

De ziua mea, aș vrea să se reverseDin cer apoteoze de rubine;Să curgă flori, parfumuri, cavatineȘi dans de focuri albe și diverse.În casa mea, cu statui bizantine,Să vie trubaduri de școli adverse,Femei cu ochii plini de lumi perverseȘi critici cu condeie sanguine.De ziua mea, să ardă-n trei altareTămâie, bronz și aur lucitorȘi vin, să cânte-n … Citește mai mult

Ion Pribeagu – Povestește Doctorul

Povestește doctorul.Nu știu dacă îl cunoașteți,Delicat și subțiratic,Doctor Bratu de la ȘuțuNe era la toți, simpatic.Avea hazul lui, probabilMoștenit de la străbuniȘi în plus era și doctorLa spitalul de nebuni.Și știa să povesteascăCu un șarm, cum altul nu-i-Chestii vesele întâmplateLui, cu pacienții lui.Moldovan, de viță vecheCunoștea năzbâtii multeCă se adunau în juru-iToți amicii să-l asculte.Într-o … Citește mai mult

Ion Pribeagu – Autoportret

Autoportret.Ca un savant din vremuri vechiÎmi plimb prin cafenele mutra.Am păr în nas și în urechiȘi aduc puțin cu Brahmaputra.Mi-e capul bleg și lătăreț,Picioarele: două prăjine,Și-un singur lucru am mărețȘi-mi pare foarte bine!Deși sunt tont și fonf și slutȘi am o mască incolorăDe cimpanzeu sau de mamut,Toate femeile m-adoră.De sunt urât și nătăsflețȘi n-am nici … Citește mai mult

Ion Pribeagu – Omnicist

Omnicist.În expres un tânăr, IaneMai acum o săptămânăVoiaja c-o cuconițăMai frumoasă ca o zână.Grecul admirându-i chipulFeciorelnic și cosițaN-a răbdat ca să nu-i spuie– Ce frumoasă ești, coniță!.Lei, o mie aș da acumaDacă m-ai lăsa agaleSă pui mâna, doar o clipăPe pulpița dumitale.Zână roșie ca foculȘi cu buze însângerateA răspuns: – Nu ți-e rușine?Vai de mine, … Citește mai mult

Ion Pribeagu – Fakirul

Fakirul.Un fakir, un fel de Bocso,Hipnotizator de rasă,Voiaja-n expres cu o doamnăTare dulce și frumoasă.Profitând că în ora aceeaNimeni n-o să-l deranjeze,Hipnotizatorul încearcăDoamna s-o hipnotizeze.O fixează adânc în ochi,Gata gândul să i-l spargă,Că frumoasa-nchide ochiiFăr’ voie și adoarme.-Ești sub magica-mi putere,Zise el cu glas drăcesc,Și-ai să execuți cu vrereTot ce-am să-ți poruncesc!.-Da! Răspunse adormită,Iară el, … Citește mai mult

Ion Pribeagu – Schițe de Telegramă

Schițe de telegramă.Având să plece grabnic în misiune,Costică, își strânge actele în geantăȘi-și lasă soția în pozițiuneÎntr-adevăr, foarte, foarte, interesantă.Ajuns în citadelă, ce-și destrămaȘi-și conturează în aur roșu schița,Costică, a și primit o telegramă„Avut băiat! Sunt sănătoasă! Mița.”. De atît noroc, și-n culmea bucurieiA tras un chef la Samaru cu o amicăȘi a doua zi, … Citește mai mult

Ion Pribeagu – Remediu

REMEDIU.În bar vagon, în partea stângăVenind dinspre Oradea MareȘedea un domn în vârstă, lângă,O duduiță încântătoare.În fața lor pe o banchetăPudrat și cu obrajii liviziȘedea citind dintr-o gazetăUn don juan cu ochi perfizi.Duduia plină de ispităȘi-n ochi cu două peruzeleGemea-n răstimpuri, chinuităDe o durere de măsele.Iar tânărul sorbind-o toatăSmerit ca în fața unui sfântMurea de … Citește mai mult