Ion Pribeagu – Regrete Eterne

Înalt și deșirat ca o momâie,La căpătâiul meu, un popă laicCitește grav, pe nas, un vers ebraicPrin mirosul de naft și de tămâie.Sicriul e-mbrăcat în stil arhaicȘi-n colț, Mimi, cu chip ca de lămâieDorind în amintire să-mi rămâie,Depune un mănunchi de flori, prozaic.Privind, apoi, zabranicul umil,În liniștea odăii sepulcrale,M-a plâns cu lacrimi mari de crocodil..Și-ngenunchind, … Citește mai mult