APRECIERE.
George-i negustor de firmă
Și are o prăvălie „chic”
Cumpără și vinde mărfuri
Blănuri, stofe, mozaic,
Porțelanuri și covoare,
Chihlimbar și abanos
Și orice marfă prețuiește
După ochi, după miros.
Cum e-ndrăgostit de Lily
O fetiță foarte fină
Iar nunta-i hotărâtă
Numai peste-o săptămână
George a devenit vulcanic
Și e plin de nerăbdare
Fiindcă Lily e o păpușă
Blondă și fermecătoare.
Și gândindu-se la glasul-i
Ca un zvon divin de harpă
Își șoptește încins de doruri:
-Faină marfă, bună marfă!
Sâni frumoși și brațe durde
Pulpe dulci, piciorul mic
Cum să nu te-apuce dracii
Lângă ea când stai un pic?
De-aia poate astăzi, George
Când a prins-o-n odăiță
A pupat-o plin de pofte
Și pe ochi și pe guriță
Și strângându-i trupu-n brațe
Plin de voluptăți nebune
A alunecat cu mâna unde nu se poate spune.
Vai, Georgică, – spuse Lily
Știu ce lungă orice clipă-i
Stăpânește-te, mă tulburi
Prea mă strângi și prea mă pipăi
Fii cuminte, ai răbdare
Mai ales și nu uita
Că peste o săptămână,
Toată, toată e a ta.
George își miroase palma
Și apoi discret îngână
-Asta-i marfă care poate
Să mai stea o săptămână?
Sensul versurilor
Un negustor, George, este nerăbdător să se căsătorească cu Lily. El o vede ca pe o marfă prețioasă și își exprimă dorința într-un mod comic și ușor nepotrivit, reflectând nerăbdarea lui.