Mac-Mac.
În tramvaiul care duce
Din Lipscani în Ghica Tei
Plin de lume anonimă
De bărbați și de femei.
S-a urcat o cuconiță
Cu superbe rotunjimi.
Trup felin, plin de ispite,
Dur, rotund și voinicel.
Parcă ar fi sculptat cu daltă
Lui Rodin sau Praxitel.
După ea, se urcă un tânăr –
Tip donjuan sadea,
Care nu știu din ce pricini
Se cam îndesa în ea
Doamna foarte indignată,
L-a privit cu mult temei,
Însă tot mai mult măgarul
Se îndesa în viața ei
Ca deodată cuconița
Nu s-a mai putut abține.
Și i-a spus:-Ascultă june,
Nu te simți sau nu ți-e bine?
Ce te îndesi ca la pomană
Când nici nu știu cine ești.
Cu metode de astea brute
Crezi că ai să mă cucerești?
Află că sunt doctoriță –
Chiar de nu m-arată fața.
Eu am tăiat toată viața!
Că, de mai m-atingi odată
Peste trup sau peste brațe
Ți-o tai jos în bucatele.
Imediat și-o dau la rațe!
Iar femeile – vreo zece –
Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac, mac, mac!
Sensul versurilor
O doctoriță este hărțuită într-un tramvai și amenință hărțuitorul cu o pedeapsă drastică. Femeile din tramvai o susțin, imitând sunetul rațelor.