Din filele vremii uitate-n ierbar,
Din vorbe străine și sure,
Vei ști să rechemi lumini de cleștar,
Vuiri și umbriri de pădure.
Din graiul pierdut peste veacuri pustii,
Primindu-le-n suflet parfumul,
Pe drepte cântare le vei cumpăni
Când eu voi fi una cu fumul.
Și poate atuncea din nou voi trăi
În tremur de versuri nălucă..
Și glasul ți s-o frânge, fără să știi
Ce sete cumplit îl usucă.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre trecerea timpului și despre cum amintirile și cuvintele pot supraviețui morții. Poetul anticipează că, într-un viitor îndepărtat, cineva va redescoperi versurile sale și va simți ecoul emoțiilor sale, chiar și după ce el va fi dispărut.