Versuri corectate și adnotate
De veacuri plec, de veacuri pleci,Noi toți și-o singură poveste.Și-am strâns atâtea lumi sub testeȘi-am despuiat biblioteci.Și toate tainele celesteLe-am calculat în cifre reci.De veacuri plec, de veacuri pleci,Noi toți și-o singură poveste.Noi toți, și soarele pe creste,Noi toți, și luna pe poteci,Noi toți, și noaptea care este..Noi toți și-o singură poveste,De veacuri plec, de … Citește mai mult
Te chem, la aer, umbrăa douăzeci de veacuri,la adevărul aerului,aerului, aerului.Umbră ce niciodatănu ieși din tine însăți,și n-ai dat lumii suflulce ție ți-a fost datde aer, aer, aer.Umbră fără de lumină,în mina-a douăzecide gropi adânci și negre,a douăzeci de veacurifără de aer, aer, aer.Umbră în piscuri,umbră a adevăruluiaerului, aerului, aerului.
Se zbate-n zaleVeacul de oțelȘi e spoit cu sângeȘi orgolii.În fiecare ziSe-adună o lumeCu rânjetul fixatÎn colțul gurii.Se cântă marșuri triumfaleȘi se emit păreri de răuPentru o ziCare-a trecut cu grabăSau pentru o grădinăRămasă fără flori.
De mii și mii de veacuri se-nvârt în spații aștriiDe mii și mii de veacuri zori și-asfințituri sunt.Să calci ușor, căci, poate, fărâma de pământPe care-o sfărâmi – alt’dată era doi ochi albaștri.
Cată luna în câmpii cum treciȘi-n ruini de catedrală, reci,Două schelete sub zidiri albastre.Hălăduiesc prin umbrele sihastre:Un cavaler spre doamnă în plocon(Craniu orfan de nas și ochi de om) :“Aceasta ne unește, chit, că noiNe-am stins de mâna negrului noroi,Eu sunt din veacul zece-curios:−Sunteți din care veac? -vă-ntreb sub lespezi arseȘi ea-i răspunde cu glas … Citește mai mult
Aud prin veacuri zborul lor înaltȘi de pe țărmul rotunjit al măriiMă fură-n depărtarea fremătăriiAdânci vârtejuri, suitor asalt.Și-a stins cenușa-n vis văpaia zării.Acum le văd pe ceruri de cobaltTremurător, alunecând pe altTărâm al lumii și al descântării.Dar arcul meu a săgetat vecia:Îmi cad rostogolite la picioare,Cu stropi de stele împroșcând tăria.Și aplecat pe fabulosul chipAl … Citește mai mult
Din filele vremii uitate-n ierbar,Din vorbe străine și sure,Vei ști să rechemi lumini de cleștar,Vuiri și umbriri de pădure.Din graiul pierdut peste veacuri pustii,Primindu-le-n suflet parfumul,Pe drepte cântare le vei cumpăniCând eu voi fi una cu fumul.Și poate atuncea din nou voi trăiÎn tremur de versuri nălucă..Și glasul ți s-o frânge, fără să știiCe sete … Citește mai mult
CAPITOLUL I……………………… 28. 07Veac crâncen, fără de-ndurare,Cu pas de fier răsunător,În noapte-ți înfricoșătoareZvârliși pe om nepăsător!Veac de idei speculative,Materialiste coțcării,Blesteme, jalbe colective,Seci trupuri, suflete pustii.Adus-ai, ciumei loc să-i țină,Neurastenie, sleen, urât,Veac spărgător de căpățâneȘi înglodat până la gâtÎn bănci, congrese, federații,Doctrine, toasturi și argințiCu acțiuni și obligații,Cu biete, slăbănoage minți.Talentele-ți jumătățite,(Da, adevărul ăsta e!)Saloanele-ți, mari … Citește mai mult
Veacuri trecură în veacuri, cu ani mulți acoperiți;Așa ani s-au dus cu anii, ce de vremi ne sunt răpiți.Unde zac, nime nu știe și nici vrodată va ști;Din întunerec vremea se naște, și-n întunerec în veci va fi.