La plajă liniștită când stelele înnumeri
Coboară pe poteca pustie sub smochin
Colina, cumpănindu-și izvoarele pe umeri,
Ca o fecioară greacă purtând urciorul plin.
Pâraie în șoptire ascund prin seară sură
Străvechile tulpine cu tinere mișcări;
Treptat mai șters amurgul în ritmică-măsură
Sandală de lumină o joacă peste mări.
Oglinzi se sparg cu zgomot și se refac puzderii,
Colina se ridică pe cerul tot mai clar,
Când le aștern pe piatră poverile durerii,
Privind cum crește steaua pe valul solitar.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj marin liniștit, unde natura și spiritualitatea se întâlnesc. Personajul contemplă steaua solitară, găsind speranță și alinare în frumusețea și eternitatea naturii.