Încerc și eu corabia cu minuni
Înfrigurat, încrezător să-mi fie
Catarg înalt, severă armonie
Și punte arcuită pe genuni.
Cu prora ei ce clasic se subție:
Săgeată șlefuită de furtuni,
Cu suflet singuratic din străbuni,
Semeț înfrunt talaz și veșnicie.
La cârmă simt sub mâna trainic vasul
Cum se cutremură înaripat
Și cum deodată-și domolește pasul –
Clarvăzător și buimăcit de basme,
De stricta mea busola îmbătat
Pe-un ocean de vis și de fantasme.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie metaforică pe un ocean al visurilor și al fanteziilor, folosind o corabie ca simbol al sufletului. Călătorul, ghidat de propria busolă interioară, explorează adâncuri necunoscute, oscilând între claritate și confuzie.