VIII.
Sub rod se-ndoaie pomul când seva îl pătrunde,
El ce sfida Prierul cu verzile lui frunți,
Și râul fără-astâmpăr ce spumegă prin munți,
La vale poartă pașnic corăbiile pe unde.
Departe jocul fraged al anilor se-ascunde
Și, iată-i, rari pe tâmplă, întâii peri cărunți,
Când patimi împlinite s-au arcuit în punți
Și fecundate doruri s-au liniștit profunde.
Ca șarpele de-acuma îmi schimb noroc și piele,
Căci soarta nu-mi apleacă viața în zadar
Cu versuri care-atârnă din ce în ce mai grele.
În toamna unde darul se pârguie-n tăcere
Aștept să vii și, rece, cu dreptul tău cântar,
Să-mi hotărești măsura de-amaruri și de miere.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a acceptării destinului. Metaforele naturii și ale anotimpurilor sunt folosite pentru a ilustra procesul de maturizare și împăcare cu sine.