Cădea-n Siraz o seară de safir,
Urcau cipreși, havuzuri, minarete.
Columbe albe se lăsau încete.
Saadi ținea în mâini un trandafir.
Plutea rotind, poemul: un erete —
Petală de petală, fir cu fir,
Al rozei har și al luminii mir
Înaripau un vers pe îndelete.
Sus, pe Siraz, ardea un cer de aur
Dar la hotar, pe stepe da pârjol:
Tătari veneau cu mugete de taur.
Pe când într-o grădină, tainic sol,
Păzind pe lume singurul tezaur,
Saadi privea o floare și un stol.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică în Siraz, unde poetul Saadi contemplă frumusețea naturii și a artei, în contrast cu amenințarea iminentă a războiului. Mesajul central este despre găsirea păcii și a frumuseții în mijlocul haosului și al distrugerii.