Rugat-am norul călător
Pe necuprinsul mării:
– Din suflet smulge-mi vis şi dor,
Dă-mi farmecul uitării!.
Şi el, fugarul, le-a răpit,
S-a dus plutind pe ape.
Şi-n mine nu a mai venit
Durerea să s-adape.
Dar norul vântului i-a spus
Dorinţele-mi de-o noapte –
Şi mării vântul de apus
Le povesti în şoapte.
Pe ţărm pădurea le-a aflat,
Şi-n ropot de izvoare
Trimise carte pe-nserat
La stelele din zare.
Iar azi răvaşul ne-a găsit
Plimbându-ne-mpreună.
În ochii tăi l-am recitit
Prin raze lungi de lună.
Sensul versurilor
Piesa descrie o încercare de a uita o iubire trecută prin intermediul naturii, dar dorința de uitare este dezvăluită și ajunge înapoi la protagonist, reamintindu-i de sentimentele pe care încerca să le suprime. Natura devine un mesager al trecutului, aducând aminte de iubirea pierdută.