E ceasul umbrei şi-al vremii scurte
Când soarele şi sufletul îi simţi
Că se grăbesc s-ajungă vechea curte
În zări cu plopi şi case din părinţi.
E anotimpul rodului sub seceri
Când grânele foşnesc ca sub sărut,
Când chemi în tine vaduri noi de treceri
Spre alt obraz acum necunoscut.
E anul turburat de zile-amare
În care pâclă ţi-o vei limpezi –
E ceasul scurt al umbrei lungi din care
Lumina cea din urmă te-o trezi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a inevitabilei schimbări. Evocă un sentiment de nostalgie pentru trecut și anticipare pentru viitor, sugerând o transformare personală prin depășirea dificultăților.