Le știe. Cântărind uscate cepe
Din ochi numai, a și văzut în zori:
Albastre, roșii, albe, mii de flori
Pe strat, când anotimpul lor începe.
Cu mintea el îmbracă țarini, stepe –
A florilor oștire n-o măsori:
Zambilele, turbane de ninsori,
Lalelele, pașale trase-n țepe.
Cunoaște cu migăli de fântânar
Cât dor de apă duce fiecare,
Și cerului o cere ca un dar.
Cu el pornesc purtând o stropitoare,
Cădelnițând belșug, cu pasul rar
Visând la truda florii din răzoare.
Sensul versurilor
Piesa descrie un grădinar care are o legătură profundă cu natura și florile. El cunoaște nevoile fiecărei flori și are grijă de ele, visând la frumusețea și abundanța pe care o aduc.