Timp înghețat și lacăt fără cheie
La poarta universului,
Ovalul tău, oglindă, vreau să-mi steie
Simbolul pur al versului.
Cu stranii de-nfiorare,
Că apele văzduhului
Adâncul ți-l sporești din zare-n zare
În neul duhului.
Răsfrângi din foc de patimi numai rază
Senină cum e soarele.
Se frâng de farul tău, de mai cutează,
Și vântul, și valtoarele.
Orb veacul stă sub negura ce-l leagă,
Să-ți şuie-n slăvi clipitele,
Dar tu pe veci te șlefuiești întreagă,
Cum te-au menit ursitele.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra destinului și a rolului timpului în modelarea existenței. Vorbește despre căutarea unui sens profund și despre rezistența în fața dificultăților.