Cu versul meu n-am vrut să plac mulțimii,
Nici snobilor puțini să țin isonul;
Am zis doar pentru mine jocul rimii
De mi-a venit, curat în suflet, tonul.
Nu m-am silit să cânt pe marii zili,
Nici să slăvesc mereu ce-aduce anul.
Las altora să facă pe abilii –
Doar graiul românesc mi-a fost tiranul.
Cum ar putea, de l-aș uita o clipă,
Ca el mai vrednic alt stăpân să-mi fie,
Cu rădăcini de sânge, o aripă
Când m-ai legat de umeri, Poezie!
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de credință artistică, subliniind importanța exprimării autentice și a legăturii profunde cu limba maternă. Vorbitorul refuză compromisurile artistice și își dedică creația poeziei în limba română.