Ne va lăsa iubirea mea, iubirea ta…
O, clopot trist, profetizând cu glas de Crist.
Mă doare-un gând: nu pe-al meu rug va fi plăpând
Al tău trup sfânt, pecetluit și neânfrânt.
Iubita mea, cu anii ne vom uita…
Acuma vii, iluzii s-or mai veșteji.
Domol, ce val sentimental te va juca,
Când prin uitări și înnoptări voi ancora?…
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și melancolia legate de o iubire pierdută sau pe cale de a se pierde. Vorbitorul anticipează uitarea și înstrăinarea, simțind durerea inevitabilă a despărțirii.