Deschide poarta. Intră. Şezi la masă –
Acoperită e cu in curat.
Ia caşul alb şi proaspăt strecurat,
Şi frânge pita cea dospită-n casă.
Livezile de pruni sub frunză deasă
Goldane rourate ţi-au păstrat.
Din via mea bea vin întunecat,
Din faguri gustă mierea luminoasă.
Când seară dă de ramuri să se prindă
Şi luna-şi lasă razele pieziş,
Ţi-oi dărui priveliştea din tindă.
Sunt dealuri argintate ca icoane
Şi vai de ulmi sfinţiţi în luminiş,
De care ştiu, străine, că ţi-e foame.
Sensul versurilor
Piesa descrie o cină idilică, oferind oaspetelui nu doar mâncare și băutură, ci și o priveliște încântătoare și o atmosferă spirituală. Este un gest de ospitalitate profundă, care hrănește atât trupul, cât și sufletul.