Cu soarele azi galben ca fagurii de miere,
În jurul meu se-nchide un măr boltit de mere.
Din ram eu rup ca-n basme un măr de aur și
O, pom vrăjit de toamnă, nu poți să mă reții.
Prin ramuri desfăcute ușor de mâna mea,
Zăresc comoara viei și-odihna ei mă vrea.
Sub un butuc de viță rămân culcat pe spate –
Privesc în gol la cerul cu ape neschimbate.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de toamnă idilică, unde naratorul se bucură de frumusețea naturii și se lasă cuprins de o stare de contemplare. Imaginea centrală este cea a unui pom încărcat cu mere, simbol al abundenței și al bogăției toamnei.