Cât vezi cu ochiul, verde, papurișul
Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor.
Din când în când și-arată luminișul
Un ochi de apă moartă. Un cocor
Cu aripa deschisă se ridică
Din stuf, sfâșietor de trist scâncind,
Sau cai tătari, dând roată fără frică,
Sălbăticiți, nechează pe un grind.
Amurgu-mbracă Delta toată-n aur
Cu turla unui sat lipovenesc,
Dar umbrele ostroavelor de plaur
Albastrul cenușiu îl împânzesc.
Vaporul taie noaptea șoptitoare,
Și valul ce se-ntunecă-ntr-una,
Când cele cinci coline cresc în zare,
De aur vânăt cum e pruna.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj idilic din Delta Dunării la apus, evocând un sentiment de melancolie și contemplare. Natura sălbatică și liniștea locului sunt surprinse în detalii vizuale și auditive.