Fulgerul din mine, umerii tăi – mere,
car de flori de miere urcă-ntre rubine..
Către cele-alpine, scumpe la vedere,
jertfă mi se cere, spre-a schimba ondine,
arămii feline-n solară-nfiere..
Până la-nviere-i bine-a se reţine
c-am şi cabaline, pegaşi fără fiere,
cu aripi ovale-n văzduh de mistere,
trecute prin ere cu-auru-n pocale.
Stele marginale cu-ardere-n pripeală,
ori cu abureală – cale la petale,
lunecă-n canale, prinse de-ameţeală..
Frunze cardinale-au rouă în urzeală,
sorii în beteală, zori duminicale :
Eu mai număr mere, ielele-rubine,
fulgere-ciorchine, macii-n roţi de miere..
1 iunie 1966 / 9 decembrie 2013.
Sensul versurilor
Piesa este o călătorie metaforică prin natură și timp, explorând spiritualitatea și transformarea. Imaginile bogate și simbolice creează o atmosferă visătoare și contemplativă.