În loc de prefață.
N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi,
Și nu voi fi,
Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,
Nimic din ce vor crede poate
Cei câțiva cititori de carte –
Naivii care-mi vor citi
Volumele numai pe jumătate..
Volumele-mi de versuri, cumpărate
Împrumutate,
Sau furate!..
N-am fost așa precum se spune
Și nu sunt nici așa cum sunt –
Nu sunt nici foc,
Nici ploaie
Și nici vânt!..
Nu sunt nimic din ce-aș putea fi pe pământ..
Nu sunt decât un strop de vorbe bune,
Ce-aștept un cititor cinstit să mă răzbune
Și să m-arate lumii cine sunt!..
N-am vrut să fiu volumul ideal
Cu sute de ediții repetate –
Volumul voluptăților mărunte,
Cu titlul gras,
Multiplu
Și greoi –
Un titlu cât o listă de bucate,
Iar filele cu text aproape goale,
Ca dictatorii, fără osanale,
Ca boul Apis, fără pată-n frunte,
Ca Grigorescu, fără „car cu boi”,
Sau ca Mihai Viteazul, fără cal!..
Sunt un volum ce n-are titlu încă,
Deși există-n mine tipărit –
Volum unic, ce trebuie citit
Rând după rând
Și tot așa, la fel,
De la-nceput și până la sfârșit –
Până se va-nțelege ce daltă de oțel
Va trebui să-mi sape titlu-n stâncă
Atunci când titlul meu va fi găsit!..
Sensul versurilor
Piesa exprimă căutarea identității și a sensului, comparând sinele cu un volum neterminat, în așteptarea unui cititor care să descopere adevărata esență. Este o reflecție asupra propriei valori și a modului în care suntem percepuți de ceilalți.