Ce-aș al amurgului, încetul cu încetul,
Trece octombrie-n lumea făgetului.
Umbre alunecă, poale se clatină,
Aerul pare de foc și de platină.
Intră-n pădure și-ntâmpină orele,
Calde, târzii, rămurișul, culorile,
Leagă-te suflete, murmură-n liniște,
Zbori, potârniche, din miriște-n miriște,
Strânse sunt urmele date-arăturilor,
Intră sub poala de foc a pădurilor,
Suflete-pasăre, patima zborului,
Dat căutărilor, vântului, norului!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare contemplativă în mijlocul naturii toamna, unde sufletul se simte liber și se identifică cu zborul unei potârnichi. Este un îndemn la a te conecta cu natura și a găsi liniștea interioară.