Cum sufletul se usucă,
Spune-ți doar ție.
O, gânduri de ducă,
Ah, iubire târzie!
Cui i-ar păsa că te tângui?
Orbul își pipăie drumul.
Și gândul tot mai nătângu-i
Și pâinea, ca scrumul.
Mă bântui ciudată nălucă
Și umbli ca prin pustie.
O, gânduri de ducă,
Ah, iubire târzie!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și deznădejde. Protagonistul se simte abandonat și neînțeles, asemenea unui orb care își caută drumul în întuneric.
