Bijuterii de chihlimbar zornăind mut,
melcii-au ieșit la păscut
lumină. Chihlimbar foarte-nchis.
Poate că steaua și fumu-or fi veri.
Cad stele de ieri și de-alaltăieri.
Oare lui
cine i-o spune?
Soare-Apune.
Oare ea pe cine-a uitat?
Nicăieri, iubito, nicăieri..
Timpul doarme iepurește.
Semințele soarelui
lunecă una câte una
dintr-un paner crăpat.
Melcii mi-au plăcut întotdeauna.
După câte-o ploaie iarba crește –
magic. Rugină de vis.
Ca în scris tremurat.
Sensul versurilor
Piesa explorează trecerea timpului și sentimentul de pierdere, folosind imagini din natură și amintiri vagi. Tonul este melancolic, sugerând o reflecție asupra efemerității vieții și a amintirilor care se estompează.