Uneori, ploile… flamingo… uneori…
Sunt zidul.
Cine fuge cu mine pe deal?
Halucinanta pădure… râul cu umbre… medicii pădurii prepară seri și bandaje.
Sunt zidul.
Știi tu ce-i plictiseala, frica, presentimentul?
Pe o parte mă cojește soarele, pe alta îmi mișună frigul: nu-s nici înăuntru, nici afară…
Știi tu ce-i logica?
Statuia lui Apollo din care ies ferigi.
Copilul de pulbere pe care-l mănâncă greierii.
Fetele veneau din pădure cu brațele pline de zahăr și stele.
Greșeli și pepeni cresc în toate verile.
Cine fuge cu mine pe deal?
Uneori, ploile… flamingo… uneori…
Sensul versurilor
Piesa explorează stări de incertitudine și alienare, folosind imagini poetice din natură. Vorbește despre sentimentul de a nu aparține niciunui loc, oscilând între diferite emoții și întrebări existențiale.