Focul se bucură de demoni,
Apa se bucură de mistere și de vietăți,
Aerul se bucură de muzică,
Pământul – de soare, soarele – de noi,
Noi nu ne bucurăm de nimic.
Subțire… iubito… pulbere….
Noi nu ne bucurăm de nimic.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o disonanță între bucuria resimțită de elementele naturii și lipsa de bucurie a oamenilor. Sugerează o pierdere a capacității umane de a se bucura de viață și de frumusețea din jur, culminând cu un sentiment de deznădejde și alienare.