Ion Caraion – Tăcere

Clepsidre ori perle risipite pe lac,
Stelele-n cer. Broaștele tac.
Ninge peste adâncurile lumii cu seri.
E ca și când luna și copiii
ar fi plecat din oraș pentru totdeauna.
Ninge cu adânc și coșmare.
Iar tăcerile au gurile amare
ca sinucigașii.

Sensul versurilor

Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și melancolie, accentuat de tăcerea apăsătoare și de imagini ale pierderii și disperării. Ninge peste o lume pustie, unde chiar și tăcerile au un gust amar, sugerând o stare de deznădejde profundă.

Lasă un comentariu