Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp.
Și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades.
Corabia se leagănă – o falcă
de statuie
străbătând apele veșnice.
Am fost doar durerea.
Se umplu vasele tăcerii dintre noi.
Mergeam pe-un drum pe care umbre mai merseseră.
Izvorul iese din mare și-și culege trecutul.
Bărbatul și femeia și-ascund semințele-n pliscul mierlelor.
Căutați doagele corabiei lui Noe,
vine putrezirea dinainte de timp.
Am fost doar durerea și durere am rămas.
Se umplu
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de durere și singurătate, folosind imagini puternice legate de timp, pierdere și căutarea unui sens într-un univers vast și misterios. Versurile sugerează o călătorie interioară dificilă, marcată de amintiri și de o melancolie profundă.