Roșul și verdele naturii.
Sexul tău se trezea dintr-un somn cu pleoapele lipite.
Și ce a câștigat moartea? Și ce a câștigat viața?
Cu cireșul pe umăr mă ocupam de tristețe.
Vată murdară.
Munții coboară sub apele tăcerii
Ochii florilor primesc între buze
lumina.
Ca păsările, mâncare.
Nehotărârea-i la ea acasă.
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastele dintre viață și moarte, frumusețe și tristețe, folosind imagini din natură. Versurile sugerează o contemplare asupra efemerității și a stărilor emoționale fluctuante.