Silvia Rîşnoveanu – Înstrăinare
ÎNSTRĂINARE(Sonet).De dorul meu se sting cireși în floare,Când umbra lor în ochii tăi se-nchinăSe-aud chemări din orice rădăcină,Din orice ram. Ce albastră-nstrăinare!.Adâncul tău ca un ocean suspină,Ah, cum te dor, eu, dulcea ta uitare!Ce pot să fac? Sub pași, ca o-ntrebare,Mi-ai pus cărări de zeci de ani lumină.Bat clopotele-a vară.. în grădinăȘi-n ochii mei se-anunță … Citește mai mult