Ținut semănând cu o pisică sălbatică,
frunzele aberante scuturând viitor,
ca sânii în gură ca un măr fără duminică,
râul ca lebădă e-o mașină de zgomote aromat lucitoare,
m-am dezvățat de insecuritatea nălucirilor,
omul care umblă-n bărbie,
puțin praf de strămoși cernut pe legume,
trebuie să stăm ascunși ca umbra-n lumină
(copiii îi faceți singuri sau îi dați la făcut?)
ca peștele Berry în biletul de tren,
cling cling cling
nu oricine merită să aibă un pește un tren
Sensul versurilor
Piesa explorează amintiri fragmentate și senzații bizare, amestecând imagini naturale cu elemente urbane și întrebări existențiale. Este o reflecție asupra efemerității și a absurdului vieții.