Aceste mici invenții triste: cuvintele –
o bucătărie în care se gătește otravă.
Au trecut poeții. Noi culegeam struguri.
Întâmplarea se ține după oameni ca pietrele.
Nu mai iubim mai târziu.
În ascunzișul ei de fată, pădurea
e ca o minge verde pe zăpadă.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura tristă a cuvintelor și a vieții, folosind metafore puternice. Sugerează o pierdere a inocenței și o acceptare a inevitabilității tristeții.