Își strigă mierlele serii
puii. Și perii
câtorva piersici trecute
aud ori n-aud cum și-ascute
sabia, vântul. Pădurea
și-nchide ferestrele ca o casă.
Temple de ceară.
Prin seară
strigă mierle-ntr-aiurea.
Și pădurea-i o gheară.
Lasă
vântul să fie și munții să piară.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj nocturn melancolic, unde natura personificată pare să se retragă și să se închidă în sine. Sentimentul general este unul de izolare și acceptare a inevitabilului.