Înecăcioase uragane întunecă și-acoperă totul
Omoară tot
Comerțul s-a-ntins ca o râie
Ca sulimanul peste gunoaie
Brâie de vânt și de ploaie
Desfigurează toamna
Slobodă-i de coaje
Tăcerea
Se falsifică natura
Pământul e un gândac lung din care
Curg balele civilizației și schimonosită-i e gura
Subversitatea-și digeră borhotul ei gros
În sfârșit lumea își strigă singurătatea.
Vulturii se urcă mai sus oamenii coboară mai jos
Greața se plimbă vâscoasă prin toată cetatea.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj dezolant, marcat de decădere și singurătate. Natura este falsificată, iar civilizația pare să se autodistrugă, lăsând în urmă un sentiment de greață și disperare.