Femeia cu buze de lemn putred
aiurând că-alăptează pe Hristos,
strânge în brațe sacii de bucătărie
și-și înțeapă sânii cu ace de os.
Noaptea doarme în baie cu capul pe prag,
dar bolborosește pe-ntuneric:
mi-erai drag… mi-erai drag…
și din gură îi curge un sânge veneric.
Călătorii veniți des în oraș,
ca să râdă, îi azvârl câte-o cârpă din coș;
ea o ia, nu zice nimic, și se-nchină
la degetul ieșit printr-un vârf de galoș.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie aflată într-o stare avansată de degradare fizică și psihică, într-un mediu ostil și dezumanizant. Imaginea ei este una de suferință extremă, amestecată cu elemente religioase distorsionate, sugerând o pierdere a demnității și o abandonare socială.