Eugenio Montale – Procesiunile Din 1949

Fulgere de zăduf la despărțire,lividă oră-ncețoșată,halou mai rău apoi, un bubuitde roți și cerți venind din primelepante ale colinei,o revărsare, un acru damf infectbrazdelor credincioase nouă,… de n-ar fipentru acea ferire-a ta în vitro,la scoc, în bula de săpun și-nsecte.Cine minte mai mult, ori geme? Clipaa fost a ta, de-ntotdeauna când apari.Virtutea ta furios de … Citește mai mult

Ion Caraion – Hotel

Femeia cu buze de lemn putredaiurând că-alăptează pe Hristos,strânge în brațe sacii de bucătărieși-și înțeapă sânii cu ace de os.Noaptea doarme în baie cu capul pe prag,dar bolborosește pe-ntuneric:mi-erai drag… mi-erai drag…și din gură îi curge un sânge veneric.Călătorii veniți des în oraș,ca să râdă, îi azvârl câte-o cârpă din coș;ea o ia, nu zice … Citește mai mult