Soarta-i ca un obraz
pe după
rufele-ntinse la uscat
o fată cu ochii palizi
între vaci și cămăși
pe cerul din iarbă
citește
pe
Tolstoi
mirarea lichidă a dimineții s-a rupt
greierii din război și pace
săr prin sufletul putrezit dedesubt
intră câmpul în mine cu conopidele și nucii
lucrurile se deschid și setea intră în gura lor
spațiul intră în întâmplări plecate
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și conexiunea dintre om și natură. Versurile creează o atmosferă contemplativă, sugerând o introspecție profundă asupra trecerii timpului și a locului individului în univers.