Fata prostului avea sânii ca doi pechinezi.
Am văzut-o despletindu-se. Grelelor, grelelor
cozi lungi… prin zmeurișul stelelor,
mormăia noaptea.
Și-n cealaltă păstrezi,
(în mâna cealaltă, năuca, de sânge)
– nădejdile sunt coapte și bune de dulceață –
genunchiul de aseară rămas în părți și-n ceață,
ca un cocoș sub care tot cosmosul se frânge.
Sensul versurilor
Piesa explorează o imagine senzuală și misterioasă a feminității, împletită cu elemente naturale și o atmosferă onirică. Versurile sugerează o pierdere a inocenței și o transformare profundă, culminând cu o imagine cosmică de fragilitate și putere.