Libelule ori gâze, din poartă,
copiii trag cu praștia-n soartă.
E limpede ziua ca apa de munte.
Tipsii de aer verde vin rotunde,
să culeagă din zări înc-o dată
trupul tău de miere pietrificată.
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine idilică a copilăriei și a naturii, sugerând totodată o melancolie subtilă legată de trecerea timpului și pierderea inocenței. Elementele naturale și acțiunile simple ale copiilor contrastează cu ideea unui trup "pietrificat", sugerând o transformare sau o pierdere a vitalității.